Dimineti cu bucluc

Prima raza de soare patrunde printre jaluzelele ferestrei si iti spune duios “Buna dimineata”, in timp ce tu te intinzi si te rasfeti inca putin in asternuturi, cu gandul la un mic dejun copios…Ce bine e!
Sa revenim totusi cu picioarele pe Pamant! Diminetile alaturi de un sufletel de om nu sunt nici pe departe atat de relaxante. Desi oricui i-ar placea sa se mai alinte putin in pat, odata ce s-a dat trezirea, incepe numaratoarea.

A.R. se trezeste in fiecare dimineata cu gandul la cel mai de pret lucru al sau…lapticul mamei. Dupa o portie de ceva bun incepe sa scaneze imprejurimile aratandu-mi ba cu degetelul spre geam “Bruuuum” catre masinile din parcare, ba spre tractorul lui de jucarie, ba spre cine stie ce alte obiecte i se par lui la acea ora interesante, iar in final decide sa sara peste mine direct la joaca. Exista si dimineti in care ii place sa mai leneveasca si sa ne mai rasfatam putin, dar sunt cam rare…desi mie imi plac la nebunie.

Am uitat sa mentionez, ora de trezire nu este nicidecum un 12 la pranz, ci 7:30-8:30. 

De cand incepe joaca matinala, am la dispozitie 5 minute sa ma dezmeticesc si sa ma ridic din pat. A inceput o noua zi!

In timp ce fac patul si aranjez hainutele pentru a ne schimba de pijama, decid daca il spal pe A.R. primul sau imi rezerv rasfatul de a ma ocupa putin de mine. 

Nu va ganditi ca timpul pentru mine inseamna ca stau de una singura in baie. Imposibil! Mogaldeata ma urmeaza peste tot. De cele mai multe ori stam amandoi inchisi in baie, el pe olita rasfoind carticele si eu incercand sa spal dintii, fata, sa ma schimb…na, ca tot omul.

Spun incercand pentru ca A.R. rezista putine minute stand intr-un singur loc. Apoi se ridica singurel si incepe sa exploreze sulul de hartie igienica, sa rastoarne cosul de rufe sau sa verifice daca mopul poate levita…Acum imaginati-va cum eu, in timp ce incerc sa-mi vad de ale mele, ma straduiesc sa-l opresc pe el din nazdravanii. Suntem haiosi, nu-i asa!?

Cand efectiv nu il mai pot stapani, decid sa-i deschid usa in speranta ca se va duce cuminte spre jucariile din camera. Ei bine, aici incepe alta distractie.

Cum inaltimea ii permite, A.R. reuseste sa ajunga cu usurinta la doua dintre clantele usilor din casa. Ambele ajung in dormitoare, motiv pentru care nu mai este nevoie de alarma. Se ocupa el sa trezeasca pe toata lumea, nu ca n-ar facea-o oricum si vocal.

Imediat ce termin cu ale mele, alerg disperata sa-mi recuperez micul desteptator, in speranta ca mai salvez ceva din somnul celorlalti.

Dupa ce scap in final neudata de la ritualul de dimineata al lui A.R., urmeaza imbracatul. Cum energia este la cote maxime, exercitiile mele de inviorare constau in fugarit una bucata copil in incercarea de a pune pampersul si a-l imbraca. Este uimitor cum ti se lucreaza toti muschii! 

Cand in final reusesc, ca de…am capatat ceva experienta, urmeaza gustarea de dimineata. Aici este insa alta poveste pe care o las pentru postarea viitoare. 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s