Nu exista copii rai! Cum poti face fata tantrumurilor celor mici

Am cumparat de curand cartea doamnei Janet Lansbury pentru ca am tot cautat solutii la comportamentul lui A.R. din unele zile. Desi cei trecuti prin viata l-ar cataloga drept “rasfat”, “alint” sau “personalitate puternica”, in urma lecturii am descoperit, asa cum o spune si titlul, ca NU EXISTA COPII RAI, ci doar parinti care nu stiu sa descifreze mesajele codate ale celui mic, as adauga eu.

Trebuie sa marturisesc ca A.R. este un copil minunat (fiecare mama crede asta despre puiul ei), este istet, extrem de harnic (sper sa fie la fel si in adolescenta si mult timp dupa ea), bun si iubitor cu cei din jur, doar ca are momente in care nu ii poti intra in gratii orice ai face.

Fie ca e vorba de mersul la baie, fie ca este timpul pentru ora mesei sau chiar pentru joaca in parc, A.R. are uneori episoade de nervi, furie, urlete si tavalit pe jos, “ca ale unui copil rasfatat”.

Orice copil are nevoie de parintele sau pentru a il creste, educa si a-l ajuta sa inteleaga cum functioneaza lumea inconjuratoare. Daca pentru noi, adultii, lucrurile sunt simple si fac parte dintr-o rutina, pentru cei mici reprezinta un taram nou de explorat, cu provocari si pericole la tot pasul. Ideea cartii este aceea ca parintele trebuie sa fie ghidul copilului, sa ii impuna limite, intr-un mod ferm dar bland si sa-l inteleaga, sa incerce sa se puna in pielea celui mic inainte de a se lasa prada emotiilor.

Nu de putine ori, din pricina oboselii, am rabufnit si eu la iesirile lui A.R. Poate am folosit un ton raspicat sau nu am avut rabdare cu nevoile lui. Citind cartea am inteles ca eu, parintele, trebuie sa am capacitatea de a intelege ca A.R. are uneori prea multe “pe cap”. Ii ies dintii, are parte de dureri de cap din pricina racelii sau este obosit, ii este foame, ori acumuleaza noi informatii sau pur si simplu nu te simte conectat cu el sunt doar cateva din lucrurile care ii pot determina comportamentul furios.

Noi ne putem controla iesirile, insa ei actioneaza din instinct. Sunt niste persoane pe cat de mici, pe atat de naturale si sincere, chiar si in momentele grele.

Tipetele, plansul isteric, tavalitul pe jos sunt doar semnele ca ceva este in neregula cu copilul si trebuie sa-i acorzi atentie sau sa ii impui o limita. Asa cum autoarea afirma, prin comportamentul acesta neadecvat, copiii ne atentioneaza sa le impunem limite.

Cu multa rabdare si calm, as adauga eu si diplomatie, trebuie sa tratezi copilul pentru a-l ajuta sa treaca peste astfel de episoade. De cand am citit cartea, incerc sa ii explic lui A.R. tot ceea ce il inconjoara, sa folosesc cuvinte precum “inteleg ca esti suparat pentru ca nu iti dau voie sa…” atunci cand are o criza de furie, sa il imbratisez si sa il las sa se descarce de emotii, fiindu-i alaturi ca un parinte-ghid. Este dificil, dar nu imposibil! Pana la urma orice copil are nevoie de dragoste, respect si intelegere, la fel ca si adultii, ba chiar in doze mai mari.

Lectura mi-a prins tare bine, sunt foarte multe sfaturi si exemple concrete in carte, ideale pentru orice parinte care simte ca nu mai poate face fata iesirilor celui mic. 

Plus ca nu strica sa ne bucuram si de putin timp in Universul cartilor. Este cea mai buna metoda de relaxare, mai ales dupa o zi de tantrumuri. 😉

Advertisements