Hashtag rezist!

Multe lucruri s-au schimbat in privinta lui A.R. de cand a implinit 2 ani.

A inceput sa vorbeasca pe zi ce trece mai mult, corect, sa fac asocieri logice intre cuvinte si sa ajunga la mici propozitii. Cumva incep sa iasa la iveala toate informatiile pe care i le-am spus la un moment dat si pe care imi dadea senzatia ca nu le baga in seama.

Reuseste sa se spele singur pe maini, ce-i drept uneori pare ca si-ar petrece toata ziua in chiuveta pentru a se asigura ca mainile sunt curate, motiv pentru care inca e nevoie sa intervin.

Se incapataneaza sa faca tot mai multe singur, de la mancat, imbracat-dezbracat, mers la olita (o sa va povestesc intr-o postare viitoare cum am reusit sa scapam de pampers) pana la orice activitate casnica, pe care insista sa o faca in ciuda faptului ca de multe ori nu ii iese.

Un singur lucru insa pare sa o ia inapoi, in loc sa evolueze – alaptatul. In primele luni de viata, ba chiar mai bine zis in primul an si jumatate, alaptarea era pe primul loc. Va povesteam cum adormea, se trezea si iar adormea numai la pieptul meu cat a fost bebe.

Abia dupa varsta de un an, diversificarea parea sa aiba succes, A.R. incepuse sa manance si altceva in afara de lapte de la mine si chiar portii zdravene. Sanul era baza numai la trezire si la culcare, reusind uneori chiar sa-i distrag atentia sau sa-l aman pe timpul zilei daca se intampla sa ceara asa pentru un alint.

De la doi ani a inceput insa o alta etapa. Portiile sunt tot mai mici, mai mult ciuguleste din toate si a inceput sa ceara san tot mai des. Mereu ii povestesc cum el trebuie sa creasca, sa fie copil mare si nu bebe, dar zambeste strengareste si imi zice “Nu! TU mic!” si continua sa isi savureze laptele. Momentan pun totul pe seama faptului ca e in plina eruptie dentara, ii ies maselele si saracul chiar se comporta exemplar in ciuda durerii, dar ma gandesc cu groaza la etapa gradinitei, care incepe din toamna. (Va voi povesti si despre asta cand voi avea primele impresii)

Am decis sa nu incerc intarcarea si sa las lucrurile sa vina de la sine pentru a nu exista un stres in plus pentru niciunul dintre noi, dar mi-as dori sa revenim la alaptatul doar la culcare. Sper ca activitatile de la gradi sa ne ajute sa umplem timpul si sa revenim la normal, pana cand vom decide ca e cazul sa trecem la etapa urmatoare.

Mie nu-mi ramane decat sa ma inarmez cu rabdare si iar rabdare, sa pot face fata nevoilor lui si sa-l ajut sa se dezvolte frumos fizic si mental. 😊❤

Advertisements